spaţiul dintre cuvinte

nu obosesc să spun că ”după” e un teritoriu minat. nimic nu mai iese cum trebuie, nimic nu se mai întâmplă, e tărâmul negaţiilor şi-al lipsei. între ”înainte” şi ”după” e cale de-un cuvânt, de-un gest, de-o situaţie, de-o …întâmplare. procese chimice se petrec în frecarea cu aerul între cele două….hai să le zic ”părţi de vorbire”….

cum să zic, dar ”înainte” e atât de luminos…un adverb care aduce acţiunea, produce făptuirea, cheamă viitorul…., pe când ”după”, prepoziţia, e în strică dependenţă cu celelalte părţi…de vorbire…nu? ”după” nu se mai întâmplă nimic….legăturile se rup, iar ”dependenţa” devine libertate. una asumată, sau forţată, dar clar…una dureroasă!

ce se întâmplă între părţile astea de vorbire şi ce încape în spaţiul dintre ele cred că se numeşte viaţă, sau fericire, sau împlinire… fiecare o ia cum îi găseşte toarta!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: