”Această lună să fie pentru voi începutul lunilor”(Exod 12,2)

Când ieşi ”din ceva”, pentru a intra ”în altceva”, timpul nu mai are importanţa ştiută. Nu-l mai simţi ca altădată, leneş şi impasibil. Presează , intimidează, angoasează…

Stai pregătit, gata de plecare, cu sandaua încheiată, cu pâinea nedospită(bine, dospită, dar în grabă) şi cu gura plină, pe picior de plecare.

Unde pleci suflete? Cine-ţi deschide ţie marea, în lipsa toiagului?

Dar, parcă toate grijile se suspendă, indefinit. Ştii ceva, pentru că ceva se va întâmpla. nici nu ştii cum şi până când, dar ştii că-i acolo, gata să se întâmple.

Graba cu care se precipită viitorul să devină prezent îţi dă siguranţa că nu ai rămas înţepenit. În ce? În habar n-am cum s-o denumesc cu voce tare…

Începutul timpului e ”pe grabă”, mai mereu! Aşa că, mă grăbesc, am uşa însemnată şi îngerul stă gata să treacă pe deasupra….

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: