how unfair…

Îmi ocup timpul ca să nu pară că lipseşti. Hm, i-auzi la mine…”ocup timpul”, de parcă aş putea acoperi imperii cu pasul, sau aş putea cuprinde în privire tot cerul… Zidesc, ca să am ce privi năruindu-se mâine. Azi un zâmbet, mâine e năruit de un nor, ca mai apoi să dea perdeaua la o parte, un simplu cuvânt.

Cică somnul mult e semn de depresie. Dar nu se ştie dacă după o oboseală cumplită, sau după o perioadă….oarecare. Ascult melodia asta şi mă simt în centrul Pământului, iar lumea se învârte în jurul meu până dispare ca formă, ca însemnătate, ca….existenţă, până nimicul îmi ia locul. Între timp, piele de găină şi urechi ciulite.

Levitaţia e inerentă. Muzica se aude din ce în ce mai tare. Apoi, brusc….tăcere!

Îmi ocup timpul să nu pară gol de sensuri. Primenesc nimicul ca să pară…ceva. Ce, nu stiu eu că dacă lustruiesc arama, tot n-o fac aur?!

Dacă apare ceva în colţul ochilor, a nu se confunda cu lacrimile. E vântul care întărătă umorile!

Numa’ că argintul lustruit, din când în când, pare oglindă….în care-ţi pierzi numele şi timpul şi ocuparea şi legăturile şi nimic nu mai contează; iar ochii ce mă privesc adânciţi în orbite, nu mai sunt ai mei, sunt de argint lustruit, sunt de dincolo şi vin din adâncuri….

Sunt timpuri în care nici nu-mi mai vorbesc. Sunt prezenturi în care opresc toate trecuturile….

Îmi ocup timpul, să pară că nu-mi lipseşti. Teatrul Mundi e prea ocupat să verifice distribuţia. Nu lipseşte nimeni!!!- se strigă din culise. Numai că-mi lipseşti mie, iar dacă stau bine să mă gândesc…..nici eu nu mai sunt! Oare cum trebuie să explic lipsa lipsei?

Anunțuri

6 răspunsuri

  1. Umpli timp, dar golul din stomac rămâne. Câteodată, se învârt în el frenetic fluturi-molii mâncătoare de suflet.
    Cât despre îngeri, cred că au fost doborâţi de presiunea atmosferică şi condamnaţi în iarna asta, pe pământ. Angels in disguise.

  2. Să nu mai poţi fără fiinţa pe care o iubeşti, trăieşti asta?

  3. Unele răspunsuri nu pot fi cerute, aşa cum nici căutate nu pot fi.
    Iar dacă zici de aşezatul alor mele ţie, e după cum m-a mânat nordul întrebării cardinale.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: