de vreme ninsă

Când ninge am pielea de găină. Nu, nu de frig, de fierbinţeală. Arde-un foc în mine, cred că-i soba în care cad darurile Moşului. Se aud colinde dincolo de piele. I-o ‘ntreagă lume dincolo. Câteodată mă mir, uitându-mă în jur, cum oamenii nu observă nimic. Cum nu se apropie cu urechile de pielea mea. Cum nu ciocăne, ca să vadă cine-i dincolo de…mine?! Ciudat, oamenii trec indiferenţi, iar în mine-i totul o vâlvătaie. Nu, nu aud voci, sau dacă le aud, ele nu-mi vorbesc. Nu mi se adresează niciodată. Au ceva de spus celorlalţi, dar ei sunt surzi.

Cum pot trece pe lângă mine, fără să sesizeze nimic? Cândva, nu ştiu când, se va întâmpla ceva. Mă voi sparge-n mii de bucăţi. Sau, nu, lumea de dincolo de piele va ieşi aici. Sau nu, cineva va auzi ce se întâmplă în mine şi mă va diseca, dând drumul interiorului meu, eu…dispărând…

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: