arta de a fi in-vizibil

Când nimeni nu priveşte sunt ce vreau eu.

Frânturi de clipă şi gând al altora.

Sunt în urechea ta stângă şi-ţi simt durerea din cap.

Îţi sunt pagină de agendă, înainte s-o umpli şi s-o arunci uitării.

De fiecare dată când nu te uiţi, sunt acolo; apoi mă dizolv ca frica în lumină.

De fiecare dată când nu mă priveşti, eu mă uit la tine.

Clipesc des şi mă fac că am preocupări savante.

De fiecare dată e o altă dată când vreau să mă prinzi, iar lucrurile să le facem împreună.

Am fost în părul tău, pe care mai deunăzi l-ai lăsat la frizer; l-am auzit cum creşte şi cum disperat caută să nu-l abandonezi

Am cunoscut disperarea farfuriei pline cu mâncare nemâncată, în serile de oboseală a prezentului.

Am fost la Crăciunul în care ea încă nu te părăsise şi-o trăgeam de fustă, iar pe tine te ţineam de pleoape să nu plângi.

Am fost exact acolo unde nu te aşteptai, când nimeni nu mă privea, şi nici măcar tu, cel la care mă aşteptam cel mai mult.

Un exerciţiu de memorie, s’il te plait!

Mai ştii banca din faţa blocului, perdeaua fluturând când te uitai pe fereastră după ploaie, maşina care se gripase într-un acces de panică, florile albastre din glastra de pe birou, bicicleta de pe hol, biletele de Grecia  şi câte altele?

Eu eram,

mă camuflasem exact în momentul în care nimeni nu mă privea, tocmai….

pentru a nu înceta

să exist!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: