Depres(urizări)i

când întâmplările lovesc tâmpla pâna la plâns şi vor să intre în cap şi să tulbure certitudinile

când respiraţia se opreşte în plexul solar, iar zâmbetul e mai mult trist

când ochii spun atât de multe tăcând

e timpul să închid şi să arunc cheia

e clar că vine seara şi vreau să fug departe.

Nu, nu e asta!

când inima se mută în stomac, iar stomacul nu ştie ce l-a călcat

când vezi dincolo de lucruri

cand nu poţi dormi

e timpul să-ţi pui întrebări despre mine

şi aş putea, dacă eu n-aş fi tu!

Da, asta e(ra)!