no, no, no

”Trăim din amintiri, hibernăm în vizuina
Unei frumoase intâmplări, care se-ndepărtează.
Intre vinovaţie şi – aşteptare.
Cam acesta e cadrul. Nu se poate schimba nimic.
Aşteptăm cu mâna streaşină la inima.
Şi ce rar se vede ceva în zare.
Dar trebuie să ne păstrăm calmul.
„Nu se lipeste mâncarea de mine” – zici
Uite-aşa nimic n-are gust, când suntem despărtiti.

Sânul tău mă doare.
Cum taie laptele foamea, brusc,
Aşa trezeşti în mine speranţa. ”

cum mă iau eu cu viaţa şi uit de fiecare dată cât doare şi o iau de la capăt în fiecare zi?! cu toate astea, ca ieri, mă lovesc de chestii, aparent, fără sens, care dau cu mine de toţi pereţii, îmi umflă ochii şi mă lasă stoarsă pe podele. dacă s-ar fi întâmplat, nu ştiu, altcândva, nici c-aş fi băgat în seamă. dar aşa…orice pare, altceva. ori de câte ori trec pe lângă oglindă, vorbesc cu mine, cea din imagine şi-mi pun veşnica întrebare: nimic nu se întâmplă degeaba, nu?

Anunțuri

9 răspunsuri

  1. Totul are sens. Cel puțin așa vrem să credem noi…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: