de vichend, cu dor…

Ar trebui să-ţi fie clar că te iubesc, nu mă cunoşti de ieri de azi… Ştii, că atunci când sunt veselă fără motiv, când jinduiesc cât e ziua de lungă…e cu motiv! Of, şi doar ştii că zilele mele trec altfel decât ale celorlalţi. Nu tu week-end-uri libere, nu tu săptămâni de relaş, nu tu vacanţe întregi, nu tu timp ca al tuturor! Mă simt ca între coperte.

Azi şi ieri, te-am zărit fără să te văd, te-am auzit fără să te văd, te-am simţit ….fără să te văd. Ce-o fi asta? N-o mai fi văzul important?  Nu, nu-mi răspunde. Ştiu ce e şi nu vreau să capete forma cuvintelor. Îmi vine să plâng fără motiv, tot aşa cum îmi vine să râd fără aparent-motiv. Şi ştii, doar, că asta mă ţine de ani întregi! Citeam pe Agatha şi spunea ea un lucru dureros de adevărat. Ia, să-l caut…. Zicea: ”să ai o astfel de pasiune pentru cineva, care să dureze toată viaţa, e un privilegiu rar, indiferent de preţul pe care îl plăteşti.”

Mi te imaginez, dând timpul înapoi. Nimic nu s-a schimbat. Apoi îmi sare gândul la David şi la Batşeba….şi mă întreb ”de ce nu?”

Anunțuri
%d blogeri au apreciat asta: