clipe

Priviţi la copii! Atât de frumoşi sunt şi nepreocupaţi de asta, sau de cum le stă aşezat părul, de cum se şifonează hainele în poziţiile lor complicate. Îşi ridică privirea de îngeri din lucrul lor, ca şi cum ar fi atât de normal să fii frumos, liniştit şi împăcat cu lumea. De ceva timp trebuia să spun ceva, dar am uitat. Ei mă privesc, aşteptând, să fac vreun gest pe înţelesul lor, iar eu mă uit la ei, prin ei, în apele ochilor lor şi nu-mi mai vine să mă-ntorc.