Cum şi când să-l citeşti pe Râpă- Iaru, pe numele lui conspirativ….

Iaru, timp de două luni, zi de zi? Prea mult, aş putea spune râzând. Un bărbat mult prea potent pentru două căsnicii, doi băieţi şi vreo 60 de ani- anul ăsta, în mai, 24.

Din emisiunile de la TV, juram că ori de câte ori îl voi vedea pe Iaru, voi schimba cu mare bucurie canalul. A migrat, ce-i drept, pe multe canale, unde-şi dădea cu părerea de câte-n lume şi stele, ca un poet ce se respectă! Bravo lui, băiat deştept, trecut prin viaţă şi mânjit cu toate alifiile, inclusiv cu crema de ghete. A încercat de toate, le-a încercat pe toate, a trăit cât alţii în sute de ani, obosit şi hăituit de viaţă, cu ficatu’ praştie de beţii, cu sănătatea cât să aibă motive de teamă în următorii ani. Făcând parte dintr-o clică de beţivi notorii, de fustangii fără pereche şi de flămânzi- cine nu flămânzea în regimul apus?, Iaru are însă un atuu: scrie bine! Şi prietenii lui scriau/scriu bine, unii chiar mai bine ca el! Exemple, cua ltă ocazie… Atât de bine, cât să-i duc cărţile până la capăt, să mă amuze teribil în miez de noapte şi să-l compătimesc pentru experienţele insalubre, pe care i-a fost dat să le trăiască. Am mai observat ceva: îmi place mai mult Iaru în cărţi decât pe sticlă. Nu dă bine imaginea, pentru mine cel puţin. Cred că dacă mi-ar fi fost dat să aflu, din gura lui, la tv, de experienţele sale sexuale m-ar fi buşit râsu’. Nu că nu am râs oricum, dar totuşi. Înalt, cu burtică şi cu părul în permanenţă în stilul ”tăiat aiurea”, un aproape bunicuţ de 60 de ani vorbeşte ca un adolescent care n-a avut parte de atât de mult sex încât să-l sature. Citesc şi mor de râs. Povestind (s)experienţele lui îngrămădite în zeci de pagini, jur(i) că i-a lipsit mereu ce-a căutat şi-mi/ţi vine să ajut(i) cu ceva, cu orice… Parcă îl văd mereu cu pantalonii-n vine, îngrămădind femei în unghere, dansând unsuros pe muzici unduitoare, bând poşirci când nu are fineţuri, fără să rateze bucăţici, dudui şi tipe bune. Mă gândesc când mai scrie?!

Mă aşteptam să scrie altfel proză, nu neapărat mai bine sau mai rău, dar altfel… Dar, mi-a plăcut. Pastile, proză scurtă, total neplictisitor. Numa’ bun de luat în cada cu spumă, noaptea când oamenii normali dorm, iar cei nebuni îi deschid uşa lu’ Iaru, să intre şi el în apa fierbinte, poate i s-o fi făcut frig, săracu’. Sau, e bun de citit, când ai angoase sentimentale- te hrăneşti cu ale lui şi observi că se poate ieşi, din aproape orice!!!! Of, neştiind eu prea multe despre Iaru, cel-enervant-la-tv, credeam că-şi împarte nebuniile cu o nevastă de vârsta lui, care-i ascultă temerile, îi suportă hachiţele şi-i oblojeşte şalele ce încep să lase dâre de oboseală, dar aş! Cum de mi-am permis? Îşi împarte aşternutul de crai-poet ce se dă cu o femeie de….vârsta mea. Ăsta da şoc! De scurtă durată, însă, deoarece nu cred că putea nimeri mai bine. Autoarea ”legăturilor bolnăvicioase” îşi leagănă scriitura tot pe tărâmul kama-sutra, aşa că….Iaru, în varianta feminină.

Ah, nu-i un acces de pudinbonderie! Dar să mă pici cu ceară dacă mi-l pot imagina altfel pe Iaru, decât pe cale să-şi dea chiloţii jos. Zău, altceva nu se poate? Că poate- nimic nu-i imposibil-, să mă întâmplu pe la vreun ceva cu el, de faţă…şi, ce mă fac? Mă umflă râsu’, mă ia cu călduri sau mă ofer să-i dau ceva cu care să-şi acopere goliciunea ce mi-a lăsat-o pe retină?

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: