n-am (ne)voie (de) tratament!

Mi-i  un dor  de-mi seacă apa-n gâtlej şi lacrimile se opresc la mijloc de drum, de-mi sare sufletul la fiecare asemănare şi se avântă sângele greu la fiecare auzire. Se-ntâmplă să nu-mi pot stăpâni trupul, pe care-l ia cu zvâcniri de friguri, cu piei de găină şi clănţănit de dinţi, chiar de-i cald în haine. Am puls peste 100 şi nu mai ştiu cum mă cheamă. Cum s-o numi asta? Am zis că-i dor, dar eu cred că-i mai mult de-atât….