nu ştiu să pun titlu la asta

Nu. Am să  rezist tentaţiei de-a mă plânge că ”doar mie mi se întââmplă”. Închid baierele lacrimilor ce se vor înfuriate dincolo de cavitatea ce le adăposteşte şi le poruncesc să vină cu altă ocazie, mai nobilă… Nu se cer risipite mărgăritare pentru purtări de troacă! Dar cumva trebuie să dau afară cuvintele ce mi-au fost aruncate în obraz, privirilor ce mi s-au lipit de retină trebuie să le dau foc, zgomotului produs de răutatea pumnilor în aer trebuie să-i dau drumul pe uşă, pe-o uşă din-afara mea. Dacă aş putea, aş da timpul înapoi şi m-aş smulge din imagine. Aş lăsa femeia să vorbească singurătăţii ei prea-reci. Nu vreau să mă ştiu de faţă cu schimonosirea tegumentelor, cu tăişul vorbelor de şarpe, cu pielea de om ce adăposteşte fiare sălbatice. Aş vrea să mă fi înfiorat de frumosul oamenilor, de blândeţea vorbelor lor, de mărinimia gesturilor, de bunătatea lor şi de prostia mea….  Aş vrea să nu pot plânge în aceste momente! Şi pentru că vreau să trăiesc cu ideea că oamenii-s oameni, iar momentelor lor proaste încă nu ştiu cum să le răspund altfel,  am să mă mint, şi am să spun că plânsul vine de la muzică, de la durerea altora, de la altceva… Aşa că,

Anunțuri

3 răspunsuri

  1. „Aş vrea să mă fi înfiorat de frumosul oamenilor, de blândeţea vorbelor lor, de mărinimia gesturilor, de bunătatea lor şi de prostia mea…. „

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: