o zi ca noaptea

E cald. Prea cald pentru a mai putea gândi. Ştiu, sunt penultima care crede în deochi, pe ultima n-o cunoşti- n-are rost să povestesc… Cu râmele din stomac puse în cochilie, cu jumătate de cap ţăndări, cu lipsă de pastile sau de linişte pentru un amărât de somn, am petrecut până la ora asta. E greu să faci faţă imaginii proprii în ochii altora. Ape tulburi. Şi-mi amintesc că e iarnă şi că mi-e cald din cauză de sânge fierbântat la răceala de sezon. Aş pune o cârpă rece pe vene să se mai ducă spaima, dar mă ia repede cu friguri şi mă potolesc. Poate că a fost mai bine că anul ăsta colindele s-au lăsat aşteptate. Toate ascunse la mine-n gât. Tusea e o cauză cât se poate de adevărată, despre rest nu vorbesc! Cum ar fi să cânt şi să plâng în acelaşi timp? N-ar fi, ştiu! Apoi venele s-au încălecat! Mai aveam puţin şi mă urcam pe ele să le dezleg. Mi-au fost deznodate înainte de leşin. Era prea frumos, în urechi îmi cânta…

Anunțuri

Un răspuns

  1. ” E greu să faci faţă imaginii proprii în ochii altora.”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: