dincolo de noi

Te uiţi la el, aşa, de departe, uneori nici văzându-l şi te gândeşti…ce e cu el? Cum trăieşte şi la ce se gândeşte? Iar privirea ta străpunge toate lucrurile până la el. Pătrunzi în casă, dincolo de ziduri şi-i pătrunzi în gânduri, după tot atâtea ziduri. Comprimi distanţele, scurtezi timpii şi tai voile şi sfidezi toate legile. Ce mai contează? Vei da socoteală mai apoi, într-un târziu foarte apropiat! Ce bine că nu ştie cine îl urmăreşte, cine-i cunoaşte paşii, cine-i pătrunde în casă şi cine-i stă lipit de suflet fără să-l vadă măcar…. Nu ştie că fiecare pas îi este dublat, fiecare gest înţeles şi fiecare lacrimă ştearsă…invizibil. Ar fi bine să nu afle, să nu-i spună nimeni! La ce-ar folosi? S-ar baricada în fortăreaţa sinelui şi se va lăsa de nepătruns. Cum s-ar mai putea trăi, altfel, în afara lui?