când noaptea nu vrea să se prefacă-n zi

sunt  lipită de momentele în care oamenii plâng şi nu se scandalizează nimeni, când nu există  colţ de gură ridicat în dezaprobare, când pot vărsa dunări de apă pe canalele lacrimale iar tuturor să li se pară normal! da, normal că plângi! şi să nu comenteze nimeni! să nu scoată nimeni batiste de cuvinte încurajatoare! oamenii trebuie lăsaţi să se consume, să plângă, să sufere! nu mai opriţi suferinţa! nu mai ştergeţi lacrima! nu mai acoperiţi urmele rănilor! lăsaţi să doară…până la moarte! nu toate momentele sunt spre bucurie, cum lipsa nu-i prilej de râs! nu mai compătimiţi, lăsaţi oamenii să-şi ducă demn greutăţile! nu-i alt Mântuitor şi nici altă nădejde! plânsul face bine…la suflet!

plâns

Anunțuri
%d blogeri au apreciat asta: