Poezia se făcu vis

Nu-i normal. Era ca-n poezie- mama ei de poezie, cine-o mai posta aşa ceva…! Tăceai şi miroaseai a tine, a cămăşi albastre şi tricouri portocalii, a costum bleumarin şi-a parfum de mosc. Şi tăceai, greu, a depărtări. Şi m-am căit că aşa zicea poezia. Că-ţi sărut răspunsul mut, tăcerea ta părea pământ…greu şi despărţitor. Părul tuns scurt, mai scurt decât ştiam… Era, cam aceeaşi imagine de dinainte de…, numai că se petrecea într-o încăpere luminoasă de mansardă! Lângă cer eram şi frică de înălţime mai aveam. Cu lipsă de aer, vertij şi dor mult…Am leşinat în vis, m-am trezit aievea, iar tu…..

Anunțuri

2 răspunsuri

  1. Aşa face eu in realitate. Ameţesc când dau de ea.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: