cotidiene

Afară plouă, tună şi fulgeră ca-n filme. Oamenii mor în vacanţe. Eu abia respir de căldură. El simte lipsa. Ei sunt prea bătrâni. Cireşele sunt mari, bune şi ieftine. Vacanţă e, concediu mai puţin. El mă iubeşte şi eu ştiu asta, e valabilă şi reciproca. Aerul fierbinte refuză să intre în nări şi să se transforme în viaţă. Am început să transform în ore muntele de cărţi neterminate de pe noptieră. Noaptea e zi, iar ziua e amiază. Mi-e dor ca atunci când prezenţa exista. Toc apa minerală, doar-doar s-o transforma în calciu. Muzică, de-mi plâng amintirile. Cireşe şi iar cireşe. Ah, când e cald vorbesc din ce în ce mai…puţin. Lucrurile importante se simt. În rest, e vară! Motek(a).

Anunțuri

4 răspunsuri

  1. Şi ea simte lipsa. Aşteaptă învierea morţilor şi viaţa veacului ce va sa fie.

  2. Dar simte lipsa lui.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: