Tristeţi urbane

Cercei verzi, cu ape multe. Hmmm, am fost invitată la o nuntă, la care ar trebui să afişez o bucurie necunoscută. Cum să te laşi invitat(ă) de cineva cu care nu ai păstrat legătura, pentru că prietenia voastră a fost considerată ‘curriculară'(pe bune dacă am mai auzit asocierea asta de cuvinte!).  Să mă duc, să nu mă duc?! Ce chestie, eşti invitat(ă) să simţi bucuria lor- străină bucurie! ca să ce? Ce trist! Ce mai e…prietenia?

Anunțuri

17 răspunsuri

  1. E vorba de „dar”. În toate sensurile posibile.

  2. O obligație pecuniară!
    Nimic nou sub soare. 🙂

  3. Eu cred că mai degrabă putem să ne bucurăm intre straini decât între cei apropiaţi.

  4. dar bucuria asteptata, n-ar putea veni si de la distanta? de ce musai sa se fi asteptat bucuria impartasita intr-un loc anume, daca tot era o prietenie curriculara?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: