Duhul vorbelor (22)

”Aşa sunt cuvintele, ascund multe, se unesc unele cu altele, dau impresia că nu ştiu unde vor să meargă, dar deodată, din pricina a două trei vorbe sau patru care apar brusc, simple prin ele însele, un pronume personal, un adverb, un verb, un adjectiv, iată că emoţia urcă irezistibilă la suprafaţa pielii şi a ochilor, stricând măsura sentimentelor, uneori nu mai rezistă nervii, au îndurat multe, au îndurat totul, de parcă ar fi purtat o armură, am putea spune…”(José Saramago)