Ce-aş spune, dacă aş tăcea…

E aproape vara, la aia astronomică mă refer. Am ieşit din fazele Lunii şi mă îndrept spre Soare. Să ardă din mine orice durere, să cauterizeze lipsa, să coasă şanţurile lacrimilor, să şteargă, să usuce, să aline, să….Ce-o mai ştii! Unde e locul acela însă? Locul în care şi-a făcut casă Soarele? Să fie centrul Galaxiei? Să fie strada următoare? Să fie atât de departe cât să nu ajung? Să fie dincolo de posibil? Unde mi-eşti Soare? E ploaie şi frig în jur! Plânge speranţa în mine, tânjind după căldura ta! Am ieşit din cuvinte, de ceva timp. Am păstrat privirile. Cuvintele tăcute sunt depline, cuminţi şi dor la fel de mult. Fii-mi aproape, acolo la tine, fiind!

Anunțuri

2 răspunsuri

  1. Veţi fi deplin fericiţi, aş spune.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: