Ce-aş spune, dacă aş tăcea…

E aproape vara, la aia astronomică mă refer. Am ieşit din fazele Lunii şi mă îndrept spre Soare. Să ardă din mine orice durere, să cauterizeze lipsa, să coasă şanţurile lacrimilor, să şteargă, să usuce, să aline, să….Ce-o mai ştii! Unde e locul acela însă? Locul în care şi-a făcut casă Soarele? Să fie centrul Galaxiei? Să fie strada următoare? Să fie atât de departe cât să nu ajung? Să fie dincolo de posibil? Unde mi-eşti Soare? E ploaie şi frig în jur! Plânge speranţa în mine, tânjind după căldura ta! Am ieşit din cuvinte, de ceva timp. Am păstrat privirile. Cuvintele tăcute sunt depline, cuminţi şi dor la fel de mult. Fii-mi aproape, acolo la tine, fiind!