Minima zilei- 1

Nu cred în coincidenţe. Nu în alea care se repetă, nu în celelalte, oricum. Chiar aşa, ce-ar putea fi introdus cu graţie la capitolul coincidenţe? Luarea aceluiaşi tramvai? Bifurcarea drumurilor? Aceleaşi plăceri? Trăirea în aceeaşi epocă, pe aceeaşi stradă, în acelaşi oraş? Sau chestiile alea pe care le înşiră Bejamin să fie coincidenţe? Nu… Ceva, undeva e cumva! O noimă, ceva, i-ar strica realităţii, ca să nu mai primească numele de ‘întâmplare’? Nu, nu cred în coincidenţe. Lucrurile s-au întâmplat pentru că… degeaba nu există! Asta pentru că-i capul meu prost(oricum), într-atâta încât să nu conceapă că d-aia şi nu de cealaltă se petrec lucrurile, ne trăiesc, mai târziu le înţelegem, căci nu? nu-i totul la măsura minţii noastre!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: