Un moment cât toţi anii ăştia!

Când e noapte, simţurile-mi de felină se ascut! Aud mai bine, văd aproape la fel, inima se cuibăreşte mai la stânga, pasu-i mai cu grijă… E răcoare afară. După o ploaie cu bulbuci, temperatura tot ridicată e pentru noapte, 19 grade. Miez de noapte în întuneric, la lumina lumânărilor. Undeva, în întunericul îndepărtat, lucrurile stăteau aproape la fel. Acelaşi podium, alte feţe, alte voci, alte stări. Sau poate şi podiumul e altul? Era locul unde ridicam înainte inima….acum o las la poale. Trecut-au anii! Să spun 7, 6 sau 5 sau mai bine zis 3? Nu ştiu ce punct de reper să aleg. Se auzea muzică de peste tot. Dar sunetele nu se potrivea cu ceea ce vedeam! Un fel de schizofrenie a simţurilor, detaşa trecutul de prezent, iar pe mine mă plasa în viitor. Adică nicăieri. Când totul a început, eram pregătită. Am închis ochii, pielea mi-a fost de găină iar ceasul s-a oprit din mişcare(oricum al meu nu are minutar şi oricum nu-l aveam la mine). Erai acolo, departe fiind!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: