Întrebări (retorice)- 48

Oare de ce vorbim atât de mult? Mai mult singuri decât ascultaţi, ce-i drept. Ne folosim cuvintele mai mult decât (să) ascultăm, mai mult decât (să) observăm, mai mult decât (să) simţim… Vorbim, vorbim, vorbim! Să fie de frica de a nu fi uitaţi? De teama de a nu înnebuni? De spaima că s-ar fi putut să rămânem singuri şi ne ţinem companie? Vorbim şi pentru celălalt? Ca nu cumva să credem că nu mai e ce-a fost? Sau poate că nici nu mai contează…. Eu una ştiu de ce vorbesc aici în eter! Undele duc mai departe vestea. Poate nu acum, dar cumva poate ajunge până altundeva şi poate face rod însutit! Eu cred!

Anunțuri

3 răspunsuri

  1. Poate şi pentru că asta credem că e bine să facem.

  2. […] memoriei nu sunt tocmai bune de omletă, sărbătorile de Pesach, zussamen, Flautul fermecat, Întrebări retorice, Mă scuzaţi, sunt […]

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: