Aşa cum trebuie să fie!

Predestinat- Gabriela Savitsky

Te clatini în sângele meu,
ca o luntre pe râu.
Nu ştiu să-ţi vorbesc cu adevărat.
Spun doar nişte sunete liliachii
şi, după intensitatea ochilor tăi,
ştiu că ai înţeles.
De la o vreme,
nu e nevoie de vorbe…

Poate că nu există dragoste,
dar atunci, ce caută Dumnezeu,
cu mănunchiul lui de înţelesuri
la noi în livadă?
Poate că nu ştiu să te iubesc
altfel decât cufundată în inima ta moale şi bună,
sau ca o câmpie care-şi aleargă dropiile
sub un cer desenat.
Nu ştiu să te iubesc decât
cum o femeie iubeşte bărbatul interzis
şi predestinat.

Şi cine se încumetă să desfacă lumina de lună?

Anunțuri

6 răspunsuri

  1. Eu sunt o femeie foarte tristă chiar şi atunci când sunt iubită numai în inima caldă şi bună a bărbatului ei.

  2. Inseamna ca neimplinirea e chiar implinirea?

  3. dar de ce are nevoie dragostea?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: