Un fel de zi şi-un fel de noapte

Mă doare în suflet, pe stânga. Acolo unde carnea-i mai moale, iar coasta nu-i destulă. Mă doare de-o Lună, albastră şi galbenă totuna. Am încercat pansamente, dar leacu-i departe şi e frig peste noapte. Iar ceasul ticăie apăsat şi calcă minutele, transformându-le în ani. Promisiuni cu tinctură de propolis pun pe rană, să ardă tot, să ardă până la os, lipsa şi depărtarea şi necuvintele şi tăcerea şi noaptea şi ziua şi ce-o mai fi, după ce-o mai rămâne neconsumat de lipsă, depărtare, necuvinte, tăcere, noapte şi zi şi ce-o mai fi când n-o mai fi!