Muzică de alergat fericirea- Poloneza lui Chopin în La bemol Major

Oh, ăsta-i genul de muzică pe care mă văd alergând cu picioarele goale, pe iarbă, cu păru-n vânt, cu braţele încercând să prind soarele, cu inima dând în răscoale, cu gândurile vraişte de fericire, cu pielea găinii la purtător, cu rochia în vânt, cu uitarea pereche. Nu-i aşa?

A fost moartea, din nou, la mine-n vis

legaţi ombilical cu moartea. cimitire, boală, servicii funerare, bătrâneţe, accidente, crime, chirurgi, sărăcie. cu cât suntem mai aproape de moarte, cu atât o înţelegem mai puţin; poate cu acceptarea să fie altfel. lumea e supraetajată. jos morţi, aici noi- mai mult sau mai puţin vii, sus duhurile. visele sunt şi ele în apropierea morţii. aşa că, aseară am fost în lumea morţilor. m-a mângâiat pe cap şi mi-a zâmbit. moartea nu stricase nimic.