Undeva, pe când mă năşteam… a doua oară

Înapoierea cheii- Nichita Stănescu

Mi-e dor să pot

să nu-mi mai fie

dor de tine

Tristeţea, ea,

nu este gând

ea lucru este.

Mănânc-o, dacă ai cu cine!

Durerea vieţii

e un lucru,-

nu contemplarea lui

Mi-e dor

să pot să nu-mi mai fie dor

de tine.

Şi plec de aici- de unde aş putea să plec, din altă parte? Sssst, am impresia că şoapta nu mai ajunge unde trebuie. Că între noi e zid de gânduri. Dar ştiu, că undeva(acolo, unde nicăieri nu există), timpul a rămas cum îl ştiam. Şi n-avea cum să-mi fie…dor. Nu încerca să înţelegi. Sunt momente când ochii traduc prost mesajul!