Şi-un nor e de ajuns…

Într-o noapte, înainte de cele ale întunericului, cuvintele s-au aşezat a poezie. Lipseau răbdarea, timpul întors pe partea cealaltă în cadran şi dorinţa să le pun pe hârtie. Am avut mereu speranţa că am să ţin minte, dacă tot sunt acolo. s-au ascuns şi-am rămas la fel ca până atunci. Vise multe, mai ales de acelea-n profunzimea nopţii, cu sufletul la gură şi mirosuri persistente şi la deschiderea pleoapelor. Aproape 3 ani şi….tot la fel. Zilele trecute am descoperit că am prin bibliotecă o carte uitată, dată spre păstrare un timp- ”Îndumnezeirea maidanului”, uitată, nedată şi mai ales…necitită. Am s-o citesc. Hm, alt semn! Doamne, ce ochi trişti ai! Brusc şi pentru totdeauna!

Anunțuri

4 răspunsuri

  1. Păcat de toate poeziile care ar vrea să se nască, dar n-avem noi timp de durerile facerii…
    Am mai citit, pe ici pe colo, pe la tine, şi mă bucur, iar, că te-am întâlnit! 🙂

  2. si citit-o-ai dupa revelatia exprimata fain in text?
    🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: