Duhul vorbelor (19)

”Abia când avem experienţa unei existenţe inautentice, descoperim angoasa de a fi şi ‘grija’ morţii. Heidegger admite, într-un comentariu la prima Epistolă paulină către Tesaloniceni, că asumarea credinţei modifică radical datele problemei. Insul credincios ştie încotro. Nu moartea, ci reînvierea, parousia, a doua venire a lui Iisus, constituie orizontul existenţei sale. Angoasa este înlocuită, astfel, cu o stare de veghe orientată. Aşadar, pentru creştin, ‘căderea’ nu e resimţită ca o circumstanţă neutră. Căderea protopărinţilor e experienţa inaugurală a ieşirii în afară: din grădină în deşert, din condiţia filialităţii în aceea a suficienţei adulte, dintr-o inocenţă atotştiutoare într-o competenţă contraproductivă. Iisus însuşi n-ar fi asumat deplin condiţia umanităţii Sale, dacă n-ar fi făcut-până şi El- experienţa ‘exteriorităţii”’.

(Andrei Pleşu, Parabolele lui Iisus, Ed. Humanitas, Buc., 2012)

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: