Întrebări (retorice)- 45

Hainele. Noi, vechi, ale mele, ale tale, ale altuia. Toate purtând ‘amintirea’ pe post de imprimeu. Sunt grele, uşoare, spălate, aproape noi, decolorate sau bine întreţinute- hainele, fac parte dintre consumabile. Unele încă mai au sufletul rămas în ele, altele sunt părăsite demult de orice fărâmă de viaţă.  În ele arăţi bine sau nu, pentru că au costat mult sau puţin, pentru că au fost la pachet cu fiţele, sau nu- nu-ţi permiţi să alegi de fiecare dată. Totuşi, îmi pun o întrebare:

De ce dacă obţinem hainele vedetelor se numeşte licitaţie, iar dacă obţinem hainele necunoscuţilor se numeşte second hand? De ce aici omul face haina şi nu invers- cum ne-am obişnuit?

Anunțuri

6 răspunsuri

  1. practic tot second hand e, doar ca licitatie e termenul indus de pr-ul vedetist. pentru ca repurtarea, sau detinerea unei carpe retusate (haina) dupa ce aceasta a mai fost a altcuiva (purtata ori ba), tot de grad secund se vorbeste de posesiune in vederea folosirii, ori nu neaparat. distinctia intre cei doi termeni, similari prin actiunea definitorie a subiectilor, o face imaginea construita de vedetismul pr.

    • normal că e second hand…dar vezi că aici ‘omul face haina’? cum aşa? trebuie să schimbăm dictonul!

      • in croitorul face haine. oamenii le poarta. unele haine devin celebre impartind notorietatea de moment a purtatorului.
        cei care nu-s in luminile rampelor de lansare spre niciundele paparazziar, nu mai fac un nume nici hainelor, ci cand acelea-s mai cunoscute ca ei, se zice ca ele i-ar face pe ei, desi-s deja facuti demult!
        opticile astea!
        zi faina, om bun. 🙂

        • :))))) aha, sunt haine de ‘bună purtare’! normal, cu unele speli pe jos şi cu altele eşti la masă cu împăratu’!

  2. Această întrebare chiar se vrea a fi retorică?
    Nu pot să nu remarc faptul că termenul „second-hand” se aplică oricum. Dar ar fi o inepție să ne închipuim că cineva cumpără haine ale unor vedete ca să le poarte ulterior. Nu, le cumpără doar din, știu eu, prostie, snobism, lipsă de valori. Doar în aceste situații ai putea prețui hainele unor vedete. Termenul „licitație” nu exclude ideea de produs de mâna a doua. Ce este atât de rău în a obține prețul cel mai mare?
    Haina în face pe om, nu invers, cu siguranță.

    • Puncte de vedere diferite, asta e clar! Unii, care obţin prin licitaţie, hainele vedetelor, chiar le poartă- au dare de mână, au şi curaj să se afişeze cu ele!
      Să dai ‘mai mult’ pe trecutul altuia arată ceva! Asta chiar e retorică!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: