iz suedez de linişte fierbinte

Încă o zi de concediu, de data asta una de duminică. Cu o trezire bruscă din somnul agitat, cu un photo shooting  cu poziţiile de somn ale lui Muşeţel, o cană cu fiertura zilnică şi-un drum spre o masă suedeză cu supă de ciuperci, legume gratinate şi somon, bere neagră suedeză, apoi cidru şi cafea. Chiar nu mai era loc, nici măcar de-un gând…iar drumul înapoi spre casă părea aglomerat şi lung- cu toate că era acelaşi. Pisicile nu mai erau acolo. La 47 de grade la sol, era şi normal. Le-am pus mâncarea obişnuită, le-am schimbat apa şi am intrat în casă. Nu mai era aceeaşi. O linişte de mormânt astupa urechile. Aveam impresia că zidurile îmi absorb gândurile, iar vecinii îmi aud bătăile inimii, în somnul lor de amiază. Parcă toată lumea plecase şi eram singură. Păşeam cu grijă, urcam încet să nu fac zgomot. Uşa am încuiat-o ca şi cum n-aş fi intrat în casa mea. Am tras obloanele, am permis aerului să devină rece şi mi-am umflat perna a odihnă şi refugiu. Seara a continuat cu poveşti filmate, cu cidru şi cu ştirea că am primit cărţi– mulţumesc editurii CDPL! Fotografiile cu Muşeţel altădată! Început bun al sfârşitului!