Minune la Prislop

din când în când evadez dincolo de perimetru de siguranţă. aşa a fost şi mai ieri, când sfidând Dealul Negru, potopul şi serpentinele înşelătoare, Jiul furios şi foamea de cu dimineaţă am ajuns unde era chemarea. cu 3-4 km până la M-rea Prislop, pe-un cer negru de plumb şi pe-o ploaie de nu se vedea la 1 m pe unde maşina mănâncă  asfaltul am început a ne ruga de încetarea ploii, că nu era chip să părăseşti maşina. aşa că 4 voci să fi fost, dacă nu şi îngerii ne ajutau, împreună dorind vreme uscată şi vizită la părintele Arsenie- aşa, preţ de-o închinare. cum ziceam, 3-4 km să fi fost şi… a încetat. nu brusc, dar la intrarea pe aleea mănăstirii nu mai era picătură pe parbriz, şi nicio nevoie de protecţie pluvială.  am luat starea mănăstirii, începând cu fustele din poartă, apoi cu slujba de seară ce se auzea din Rai şi cu panta urcată spre luminiş. acolo, se pare colţ de Rai. acolo, cer senin! cum aşa, nu fusese potop cu puţin timp în urmă, aproape de locul acesta? era aşa cum ne-am rugat, aşa că am lăsat logica de-o parte, ştiinţa am împachetat-o şi-am trimis-o înapoi în cărţi…Aceasta Era O Minune!

Anunțuri

5 răspunsuri

  1. Minunile sunt minuni doar în măsura în care nu le înțelegem. 😛

  2. -Iubitorule de oameni , iti ofer parg din roadele pamantului –
    sa nu uiti samanta cand ajungi la fruct…

  3. Impresionant, credinta voastra v-a fost cheie la portile Raiului!…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: