Bagă Doamne luna-n nor…

Mi-e somn. Somnul ăla fără vise, care duce toate imaginile departe şi separă ziua de-ntuneric. Somnul ăla care alungă monştrii şi-i ţine dincolo de împărăţie, îi adapă cu fiere şi-i omoară încet, ca pe prieteni. Nimic sângeros, totul cât mai odihnitor. În iatacul cu perini de puf, să se aştearnă pacea, perdelele grele să acopere faţa lumii şi să taie respiraţia grea a prafului. Cocoţată în vârf de aşternuturi, cu inul proaspăt acoperind pielea, îngân un cântecel amorţitor de simţuri, care să mă ducă departe- acolo unde Doamne-Doamne bagă luna-n nori, iar dorurile sunt vizibile şi inima domoală. N-am să mă (mai) trezesc. Cel puţin nu aici şi nu la fel! Somn uşor!

 

Anunțuri

2 răspunsuri

  1. si cand te-ai trezit, unde erai?
    pe langa luna, asa, nu?
    🙂 weekend fain cand cobori la loc.

  2. Somn usor cu Musetel ca sa adormiti la fel,somn usor in pat de puf ca sa dormi fara naduf,somn usor in pat de in sa te scoli fare venin.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: