Singura veşnicie de care ne putem grijii şi din care ne putem retrage… (2)

E surdă moartea şi nepăsătoare, condimentată cu umor pe alocuri, cu ironii dure şi iubirii arzânde. N-am oprit toate aceste imagini în memorie. Unele morminte erau jalnice şi-ar  răscoli în ele deţinătorii, dacă ar mai avea puterea s-o facă. Pe-o bancă la soare, lumea de dincolo pare atât de prietenoasă pe cât de tăcută e. E locul ăla în care şi eu voi fi, când amintirile or să pălească. Mi-e clar, aici totul e să rămâi viu, atâta vreme cât vrei să fii parte din întreg. Moartea-i un accident, iar până s-o conştientizăm trecere, e timp de iubire!

Anunțuri

Un răspuns

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: