Singura veşnicie de care putem grijii şi din care ne putem retrage… (1)

Oamenii vii mă sperie. Nu de fiecare dată şi nu toţi! Ciudat, nu? Nemulţumitor, în mod sigur! Când nu-mi simt fixate geanta şi buzunarele prin maşini, când seara refuz să mă uit la paşii care-mi străpung auzul la câţva mm, când nu sunt taxată pentru ceea ce gândesc, când nu sunt iubită pentru diverse motive ci doar pentru că sunt aşa şi nu altfel,  când  nu sunt prea uşor etichetată, când nu sunt considerată mai puţin decât un bărbat, când nu sunt judecată pentru că nu am ajuns… mare, când geometria nu mi-a jucat feste şi nu realitatea s-a depărtat în mod vizibil de mine, când mai există timp pentru mine, când întrebările s-au terminat… atunci poate că e destul de confortabil! Din când în când, însă, uneori mai des, fac vizite în lumea de dincolo(Bellu mai ales) pentru a râde de tot ce-am scris mai sus. E linişte acolo, zgomotele străzii-s departe, soarele-i pe alt cer iar lumina vine direct, iar eu sunt mai-eu. Am fost la părintele. M-am rugat să nu plouă, urma să stăm la taclale şi greu mai era să mâncăm ca odinioară, în ploaie. Au fost să fie lumină şi căldură. Cu lumânări parfumate la cunoscuţi şi prieteni, cu sfială prin lumina piezişă, am existat încă un timp- alături.

Câteva mărturii…

Natura, în completare!

Liniştea aşternută îngheaţă momentul…

După gard sunt alţii…

Credinţa-i totul, dar nu-i numa’ ea…

Cu părintele Mihai, despărţiţi de aproape…

Şi totuşi reţeaua a fost străpunsă…

În vechi castel odihnea domniţa, la ceas de prânz…

Îi drumul pavat , lumina-i de-ajuns…

Anunțuri

4 răspunsuri

  1. N-am avut bucuria sa-l cunosc pe parinte, dar stiu ca te-au înconjurat totdeauna oameni frumosi.Parintele Arsenie Boca le spunea oamenilor sa nu îl planga dupa ce trece la cele vesnice,fiindca de acolo de unde va fi îi va putea ajuta mai mult.Cred ca nu ne ramane decat sa ne rugam sa-si gaseasca odihna.

    • uite că plânsul s-a dus, brusc-nici nu ştiu cum!, acum îl simt aproape, în camera cealaltă, după perdea, pe scaunul din faţa mea, aproape mereu…şi mi-e tare bine! 🙂
      da, în rest, rugăciuni şi speranţă!

  2. contemplarea ajuta, desigur, sa pui intre paranteze tot ce ai zis in prima parte. „geometria imi joaca feste” e de retinut!
    fii bine om bun si mare, in felul sau, nu dupa tiparele nedefinite ale lumii laice.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: