(nu) mai e cer, dincolo de cer?(!)

Cerul îmi arată câteodată lumea în oglindă. Norii nu-s formaţiunile alea de apă în catifele vaporoase, culorile alea nu-s lumina descompusă în apă, nici seara nu-i plecarea soarelui în cotitura Pământului, chiar nu. Nu ştiai? Acolo sunt munţi de zăpadă de toate culorile, culorile alea sunt perdele ce ascund focuri veşnice, lămpile cerului formează prăpastii adânci întrenoi, razele alea ce scapă din cer şi vin la noi sunt doar scări pe care putem păşi într-o vizită permanentă. Ce? dacă voi aţi întâlni fericirea aţi mai spune că are ochi-urechi-nas-picioare-inimă? Nu, astea n-ar mai conta! Chestiune de perspectivă! Dacă da, asta ziceam şi eu….

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: