unde, când şi cum se poate vorbi cu moartea…

Sunt momente, zilele astea ca de exemplu, când durerile de cap mă duc împleticită spre  poezia lui Dan Silvian Petre:

Mi-e teamă

Vă spun: clipă de clipă,
soră de cruce cu-nserarea
ce-mi curge prin vine,
Moartea mă bîrfeşte.
Am întrebat-o, mai demult, ce naiba
are cu mine
şi ea mi-a răspuns,
printr-o gripă,
că nu mă priveşte.

Într-o zi, stînd cuminţi de vorbă
în intimitatea unui preinfarct
(mi se face pielea de găină
cînd îmi amintesc!)
mi-a şoptit, cu vocea ei de pahar spart:
„Lasă naiba întrebările!
Vrei să te pleznesc ?
Te-oi căuta eu, cînd mi-o veni cheful,
adevăr îţi spun;
dar nu la telefon, băiatule,
la ceas o să te sun!”

Şi nu că mi-ar fi teamă să simt răceala ei, cu care sunt aproape obişnuită…

Anunțuri

Un răspuns

  1. Rodica, te rog trimite-mi adresa ta din nou, am sters mailul din greseala xxxx

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: