nichita mea, nichită

‘Şi totuşi şi totuşi
poarta asta, dintre mine şi tine,
trebuie zguduită de cineva.’

(pierderea ochiului, Nichita Stănescu)

Anunțuri

15 răspunsuri

  1. „Atât de nefericiti sa fim noi
    încât sa trebuiasca sa ne iubim” ? (acelasi Nichita, „Nedreptate”)

    • ‘..şi tot mai e ceva neîmplinit
      şi singur, în iubirea noastră…’
      (cântec de lună nouă- nichita stănescu)

      • „Eu nu sunt altceva decât
        o pata de sânge
        care vorbeste.” (Autoportret – Nichita Stanescu) ….

        • ‘Şi-atunci mă apropii de pietre şi tac,
          iau cuvintele şi le-nec în mare.’
          (emoţie de toamnă- nichita stănescu)

        • „Ai vazut vreodata vreo pasare
          s-o usture aerul pe care-l zboara?” (ai vazut vreodata – nichita stanescu)

        • ‘Am şi-un defect, un păcat:
          iau în serios iarba,
          iau în serios leii,
          mişcările aproape perfecte ale cerului.’
          (sunt un om viu- nichita stănescu)

        • „Nu mai pâlpâie nici o pasăre, nici o stea
          Cerul a obosit deasupra ta.
          Hai, Nichita, strânge-ţi pleoapa
          de pleoapă, strânge-le.
          Amurgul curge pe lângă ochii tăi uimiţi
          de parcă-ar vrea să vă priviţi
          unul altuia, sângele.” (Nu mai palpaie – Nichita Stanescu)

        • Frumoasa „discutia” asta, mi-a inveselit seara 🙂

  2. ‘Numai cuvintele zburau între noi,
    înainte şi înapoi.
    Vârtejul lor putea fi aproape zărit,
    şi deodată,
    îmi lăsam un genunchi,
    iar cotul mi-l înfigeam în pământ,
    numai ca să privesc iarba-nclinată
    de căderea vreunui cuvânt,
    ca pe sub laba unui leu alergând.’
    (poveste sentimentală- nichita stănescu)

    • „E o întâmplare a fiinţei mele
      şi atunci fericirea dinlăuntrul meu
      e mai puternică decât mine, decât oasele mele,
      pe care mi le scrâşneşti într-o îmbrăţişare
      mereu dureroasă, minunată mereu”
      (Ce bine ca esti – nichita stanescu)

      e pur si simplu sublim!

      • ‘Îmi place să râd, deşi
        râd rar, având mereu câte o treaba,’
        (sunt un om viu- nichita stănescu)

        cum nu?! cu el (ne)fiind fiindu-mi încă…

  3. Nichita e de vină…tocmai se naşte!

  4. Si discutia asta ar putea dura la nesfarsit… insa trebuie sa plec… 😦

    Ah, vine norul şi mă şterge
    cu un burete foarte rece.
    Rămân ce-am fost, un tron de rege
    din care ai plecat de mult…
    (Estompare – Nichita Stanescu)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: