vis-a-vis (3)

Cum nu, daca nu aievea? Noaptea târziu, sau dimineaţa devreme, 5 să fii fost, dacă nu cumva chiar aşa s-a întâmplat.

Buna- Vestire era, ora-alta. Undeva cu multe lume, chestiuni obligatorii. Telefonul sună, în cele din urmă dau de el în geanta-vagon. În vis îmi pun de obicei multe întrebări, una a fost ce căutam eu cu toate cele la mine-era sărbătoare şi eu trebuia să fiu în alt loc, unde eram aşteptată?! Ce mai conta?! De obicei mă uitam să văd cine mă sună, numai de data asta nu. Înăuntru era hărmălaie, am ieşit în curte(oh, da, era o curte- oare unde eram?). Şi nu? era Buna- Vestire, doar m-ai sunat… Descrierea se încheie aici.

Şi încă nu-i Buna-Vestire, acuş va fi…

Anunțuri

13 răspunsuri

  1. daca e vis, inseamna ca e si somn, iar de e somn e si ceva odihna, iar asta e bine.
    sa vestesti (de) bine! 🙂

    • ştii, când visezi înseamnă că eşti în starea profundă de somn, dar nu şi de odihnă 🙂
      Să fie bine, peste tot, că doar e aşa minunată lumina asta de primăvară, că e păcat să fie (de) rău!

      • si cand nu visezi, inseamna ca te odihnesti, sau depinde de cum te trezesti dimineata?
        sau si acest aspect poate fi reperat dupa pozitia adecvata, sau improprie?

        • după starea de zen în care privesc lumea sau după microscopul în care nu intră toate particulele de praf…din jur!
          nu pot comenta la tine, şi aveam ceva pe limbă….mai bine merg să mă spăl pe dinţi până se renovează la tine!

  2. Pot să zic şi eu? Pot, pot??
    Se făcea că era un hotel maaaaaare de tot, cu coridoare şi camere în semi-umbră dar şi în beznă totală. Şi căutam o cameră, cu ardoarea căutătorului de aur la început de carieră, o căutam ca pe Graal, ca pe Lâna de Aur, ca pe mama şi pe tata 🙂 Găsii o uşă în cele din urmă, era camera cu numărul 4999 (am zis, hotel mare). Şi atât. Ce mă enervează visurile astea „incomplecte”, defecte! Al tău e mult mai fain, bravo!

  3. Să te apeleze buna vestire și trează! 🙂

  4. Vreau si eu „buna-vestire”. Promit ca o intampin ca pe o surpriza:D Numai sa vina…

    • îţi plac surprizele? frumos! ele sunt doar la un pas distanţă de infarct! cred că doar în copilărie primim surprizele ca pe un … dar; mai apoi ar fi bine pentru ten să ştim cât de cât ‘ce fel de’ şi ‘cum’, ca să ne pregătim recuzita! că pot veni şi ‘surprizele dureroase’- şi la ele nu ştiu să mai râd!
      Să fie cu ‘bună-vestire’… şi promite că o vei primi ca pe o minune, poate aşa se înduplecă! Surprizele nu sunt cine ştie ce! 😛

      • Imi plac surprizele… placute. Doar cele cu „buna-vestire” in continut. Am avut parte si de cele dureroase, din pacate, si alea nu se vindeca nici cu lacrimi… Dar trebuie sa fim optimisti, pana la urma si sa luptam pentru ce ne-a ramas si pentru ce poate sa vina…:)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: