(Nu) sunt cum mă poţi vedea

Genera în juru-i o undă c-o lungime impresionantă. Te aşteptai să o încolăcească pe mâini, pe după gât, printre picioare nu mai spun, ar fi putut să-i împiedice pe toţi să înainteze. Nu-i scăpa nimic, nu exista întuneric sau lipsă, totul era scanat cum se cuvine şi nimicul lăsat să se odihnească. De invidiat chiar, la o primă aruncătură de piatră. Numai că, stând puţin, la aruncarea celei de-a doua observam că frecvenţa cu care se întâmplau momentele de graţie era minimă. Nu mi-am mai dorit câmpul de observaţie-devenea plictisitor să mă tot uit cum se derulează nimicul. Am schimbat spectrul în domeniul vizibil şi-am redevenit om-mai confortabil.

Anunțuri

2 răspunsuri

  1. buna alegere! 🙂
    si-uite-asa venea si primavara pe acordurile melodiei ce mie ascultand-o aici mi-a placut tare: light a way!
    🙂

    • alegerea e doar lege a fizicii. am cules-o din drum şi am descris-o… nimic mai mult!
      melodia? e o minune, care exprimă EXACT ce simt!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: