(Cum) te vindeci de oameni?

Cum te vindeci de oameni?

Şi nu  vorbesc despre fericirea proximităţii sau de durerea distanţei, ci de combinarea stărilor produse ‘în’, începând cu exteriorul. În aşa fel încât pleoapa să nu acopere interiorul, pielea să nu se răzvrătească, pupila să nu-şi modifice starea de veghe, iar bucuria să nu facă schimb de umori cu tristeţea. Atunci când vindecarea te smulge atât din pragul infarctului şi-ţi leagă venele de la picioare de pământ cât şi din colapsul respiraţiei sau din genele lipite de tavanul cu stele. Când poţi trăi cu tine ca şi cum ai fi doi? Când mima nu se confundă  cu realitatea, nici visul cu adevărul. Când poţi iubi chiar dacă îţi calci cu ţinte pe inimă. Când timpurile nu se mai succed, iar prezentul devine continuu. Dar cum? Prin ce metodă ieşi pe unde nu ai intrat, când uşa se transformă în perete, iar ferestrele se transformă în păsări. Cum prinzi pasărea ce nu şi-a găsit niciodată odihnă în palme de om?! Cum să scapi, când voinţa e dorinţă, dorinţa-durere, durerea-putere, puterea-slăbiciune, slăbiciunea-stabilitate, stabilitatea-cădere, căderea-arc de cerc întins? Cum să ţi se răspundă întrebărilor fără glas şi gândului fără cuvinte? Dau întâlnire gândului ultim… până atunci aştept ceea ce ştiu că va veni, când timpul obosit se va lăsa trecut, când eu aceeaşi fiind sunt diferită….


Anunțuri

6 răspunsuri

  1. fiind unul dintre ei, atunci cand lipsa unuia se prelungeste, apare discordanta resimtire a verigii lipsa din cuvantul esential relational eu-tu! si atunci, firesc e sa spui, la rece ca te vindeci initial superficial de lipsa celor ce fusesera. mai apoi intelegi ca e o cale de urmat si ca inevitabila cum este, ar fi impropriu sa oprim asta, mai ales cand nu ne sta prea in putinta a schimba noi asta! de aceea, a ne considera vinovati oarecum de durerea resimtita, pe principiul de nu ar fi fost durere, era prezenta si nu lipsa, e pentru moment ceva firesc, dar vindecabil ulterior, caci da, lipsa e doar una aparenta, memoria incarcata cu amintiri ale celor lipsa e mai mult decat prezenta imposibil de reconstituit! 🙂
    vine si primavara, candva anul asta!

  2. La multi ani!

  3. Corinteni 13: 4-7- „Dragostea este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate: dragostea nu pizmuieşte; dragostea nu se laudă, nu se umflă de mândrie, nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său, nu se mânie, nu se gândeşte la rău, nu se bucură de neleguire, ci se bucură de adevăr, acoperă totul, crede totul, nădăjduieşte totul, suferă totul.”
    😦

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: