Dragobetele e trist

Ziua-i tristă, cum se arăta de cu noapte. Lumina ardea retina direct şi nu lăsa ochiul să aibă răgaz, printre lacrimi. Nu se cere voie la plecare, nu se ia rămas bun, se pleacă brusc, ca şi cum ai păşi în camera de alături. Cere cineva voie să aprindă lumina în dormitor? Reevaluare de poziţie. Acum când sunt, când eşti, când mai e astăzi, după s-ar putea să populăm camera de vizavi. E atât de uşor!

Marţi- plecat de acasă pentru a împărtăşi pe cineva pe moarte. Colaps în zăpadă. După cine ştie cât timp este văzut şi chemată ambulanţa. Resuscitat 10 min. Intrat în stop cardio-respirator. Intubat şi dus la camera de gardă a spitalului Municipal. În cele din urmă identificat- din lipsă de telefon şi acte, doar cu agendă personală. Comă profundă. Respirat mecanic. Miercuri spre joi respirat natural. Veste bună, nu de ajuns. Complicaţii diabetice. Creier în colaps. Moarte cerebrală. Declarat mort la 6 a.m, în zi de Dragobete. Plecat discret, rapid şi fără preaviz în lumea celor tăcuţi. Înmormântarea, duminică. Durere permanentă.

Pr. Mihai, Dumnezeu să vă aibă în dragostea Sa!

Anunțuri

4 răspunsuri

  1. dar vizita camerei celeilalte va fi fiind una permanenta de acum, pentru noi acum, atunci pentru dansul. la lumina.
    spre si in iubire, sens, iar nu altceva denaturat de la sens cum misuna pe aici.

  2. Un om deosebit…a murit la datorie…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: