cu sufletul praştie spre cer

am să-L trezesc pe Creator,

că poate-i trist şi abătut

dar gândul meu iar doare mut,

ca altădat.

Şi am să-l rog să-l mai oprească

măcar un pic

aici,

Sunt suflete ce n-au atâta cer

 de dăruit,

cum el a dat

şi au în el un ajutor,

o hartă, un pas în plus.

e greu!

Şi cel mai mult mă doare,

c-am apucat să văd în el

o ultimă privire,

şi-am tăcut.

Mama ei de

presimţire!

Să fii vorbit ceva,

dar ce?

Rugaţi-vă pentru pr. Mihai Nuţă, e în comă la Spitalul Municipal! Vă rog… :((((((((((

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: