(de/a)supra-vieţuire, deci nu neapărat vie…

Cîntec despre mine însumi-  dan-silvian petre

Cum ar fi să cînţi
muşcînd din pămînt
iar alţii s-asculte rîzînd
Cum ar fi c-un cîntec s-opreşti
un tren în plină viteză
iar ceilalţi să creadă că eşti
doar zidul
ce-l porţi pe sub freză
Cum ar fi să-ţi pui
surîsu-ntr-o cuşcă,
să nu-l muşte ura
celor din jur
Cum ar fi să faci dragoste
pe-un pat
de puşcă
în aplauzele celor din jur
Cum ar fi să mergi
cu capu’ în nori
prin ţara celor
cu tălpi de pămînt ?
Îţi vor cere bilet de avion
chiar şi-n drum
spre propriu-ţi mormînt!

Anunțuri

4 răspunsuri

  1. …când suntem cuprinși de propriile noastre arme: brațele!

  2. faina poezia, ritm alert, meditativa ! 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: