lumina zilei

Trebuie doar lumină ca asta şi gata, ziua poate începe. La fiecare fotografie pot lipi etichete, din acelea cu gumă, care pot fi retrase la timp. Aşa voi şti când a fost, cum şi de câte ori, acolo. Am să lipesc o etichetă fiecărui sentiment, de care n-am să mă ruşinez. Clasorul e deja plin cu coliţe vechi, albumele şi ele, aşa că am să le pun pe orice suprafaţă netedă, fără striaţii, unde sufletul stă doar şi se uită. Oglinda, frigiderul, tabla magnetică, uşa dintre camere, spatele bibliotecii şi fereastra dinspre răsărit. O zi în care ‘aşa a fost să fie’ se schimbă teribil cu ‘atât a fost să fie, acum…’, în care culoarea la păr se mai deschide un pic, când fereastra e clar că trebuie ştearsă, ochii odihniţi şi piciorul gata de plecare. O zi ca asta, atât îmi trebuie. Caut în oferte şi nu se arată nimic. Pentru moment, mă duc să decolorez câte ceva…. Ah, mai spun încă o dată, gândul-cuvântul poate ajunge acolo unde e nevoie (de el), chiar poate, trebuie perseverenţă, concentrare şi ce-i mai important… Acum, însă, mă retrag, îmi ţiuie urechile iar sângele a plecat din picioare, simt nevoia să mă aşez pe ceva confortabil, pe ceva stabil, la lumină…

Şi dacă cumva te întrebi ce zi e astăzi, am să-ţi răspund precum şti: e o nouă zi!

Anunțuri

4 răspunsuri

  1. faina noua ta zi! sau na, noua zi vazuta din perspectiva ta! 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: