Nu simţi iarna altfel?

Nu percepi altfel timpul, iarna? Particulele de aer sunt rarefiate, şi în plecarea lor de lângă tine, parcă lasă şi sufletul să evadeze. La frig şi singurătate. Vara, când aerul îţi stă lipit de corp parcă ai vrea să intri la răcoare. Acum, un cojoc cald, o rachie sau un ceai-după cum ţi-e gustul, rezolvă multe răni. Zăpada e cât casa, în unele locuri o acoperă de tot, urlete, se strigă ‘stare de urgenţă’, se înjură mult. Când trăia bunicu’ şi iernile erau potrivnice iar crivăţul acoperea cu zăpadă casa, el făcea tuneluri prin toată ograda şi nu se mai plângea. Om muncitor, că de bolnav era din plin. Unde-s oamenii de altă dată, ăia puţini câţi erau?

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: