deh, fiecare cu plăcerea lui….

E clar, nu suport activitate dincolo de fereastră! Păi ce, prea multă mişcare prin copaci! Îmi ameţiţi visele şi-mi provocaţi spasme stomacale, nici bolul nu-l mai văd unde e! Am să miorlăi o dată la Rodi, poate vă vine ea de hac,… păsărilor!

După atâta agitaţie, după ce spală Rodi vasele, mă mai odihnesc şi eu un pic…. Nu mai pot, pur şi simplu sunt epuizat, trebuie să supervizez totul! Voi vă faceţi că nu vedeţi, ştiu că mă judecaţi…că păr de mâţă peste tot, că în bucătărie nu se cade, că ar trebui să am puţină jenă, că destul mă răsfaţă…dar ce ştiţi voi ce-i dragostea? Face mereu din imposibil, un absolut posibil! Ne mai miorlăim noi…