Voi ce mai faceţi? Eu miau-bine!

Sunt cam năzdrăvan, recunosc! Dar am 10 luni şi Rodi mi-a spus că am voie. Ea mă iubeşte şi-mi zice în toate felurile, de abia apuc să le învăţ. Mă tot roagă să merg mai uşor, că sperii vecinii cu pasul meu apăsat, dar nu mai sunt un pui; de acum sunt stăpânul casei şi asta trebuie să se audă. Prin septembrie am început să-i dau de gândit lu’ Rodi şi m-a dus la castrat. S-a amuzat ea pe seama ameţelii mele de după, dar am iertat-o, că m-a răsfăţat după aceea.

Nici nu ştiu ce să vă mai spun despre mine! Îmi place să dorm la picioarele ei (dar numai după ce ea adoarme), mă joc toată ziua, noaptea nu mai fac gălăgia de altădată, sunt un mare pofticios aş mânca mai ales după ce am terminat de mâncat, urmăresc tot ce se întâmplă în casă-nu-mi scapă nimic…; când se deschide uşa, ţâşnesc pe scări, până la vecini după care mă întorc; Rodi cam ascunde canapeaua, nu ştiu ce îi face dar nu o mai văd ca până acum…

Oricât de pofticios aş fi, nu-mi dă din mâncarea ei, îmi pregăteşte separat şi mă roagă să am răbdare până mi-o pune în bol. Aşa că mănânc foarte variat: fructe, legume, cărniţă, cronţănele, brânzică de vaci, iaurt, peşte şi mai rar lapte. Vă vine să credeţi că încă mă şterge la funduleţ după una-alta? Doamne, ce ruşine, sunt băiat mare acum! Vorbiţi voi cu ea, chiar de ştiu că vă va refuza!

Apropo, puteţi să-i spuneţi voi că nu-mi place la periat? Că nimic-nimic, nu mă slăbeşte deloc, zice că trebuie să fiu curăţel şi mă tot caută peste tot şi curăţă, lustruieşte, taie, pileşte. Urlu, o avertizez nu alta şi nimic! Trece peste tot şi mă face gigea şi eu transpir, neştiind unde să mă mai ascund. Bine că nu trec prea des prin asta, am început să mă gândesc şi aşa….

Îmi place când cântă, tot repetă ea acolo ceva şi mă adoarme….mai tresar eu când se opreşte, dar adorm la loc pentru că are grijă de mine! Ştie că n-am chef mereu de drăgălit şi mă lasă în ale mele, dar şi când mă pun pe joacă e prima la de-a v-aţi ascunselea! Ne speriem reciproc şi ce ne mai place! E prietena mea de joacă!

Când e tristă e rândul meu s-o drăgălesc,iar ei îi place şi mă ia în braţe şi stăm aşa mult timp! Chiar dacă am cam stricat bradul de Crăciun, am dat jos globurile, am ronţăit materialul bradului, m-am jucat cu Moşuleţii ei, am desfăcut bomboanele tot nu am păţit-o!

Ultima mea realizare, în afară de deschisul uşilor şi a dulapurilor, e să deschid fermoare, în special cele de la genţile şi ghiozdanele/sacii lu’ Rodi, mereu găsesc acolo ceva cu care să mă joc şi prin care să-i atrag atenţia.

În bucătărie, obişnuiesc să sar în spatele aragazului. Şi asta pe la 6 de dimineaţă! Fac destul zgomot şi vine cu ochii cârpiţi de somn să-mi deschidă uşiţa pentru a reveni. E singurul meu mod prin care pot să-i atrag atenţia pentru masa mea super-matinală. Celelalte încercări( pupat, lins, muşcat, râcâit canapeua, jucat cu bilele, tropăit de pe scaun pe parchet, alergat prin casă şi oprit brusc în uşa de la sufragerie, sărit la cheile dîn uşa de la intrare, târât obiecte gălăgioase prin casă) nu mai au sorţi de izbândă!

Mi-e cam somnic acum, dar cum mai fac ceva năzbâtii sau îmi mai aduc aminte de altele, promit să cer voie să mă lase să vă mai spun câte una două, aşa…să ne mai cunoaştem şi noi!

Gata! Zice Rodi că-i timpul să mă spăl pe dinţi! Miauuuuuuuuuuuu