ochi, umeraşe, fluturi

Reconfortant e, uneori, ca ceilalţi să te cunoască mai bine decât tine. Să ştie ce vrei, ce gândeşti, ce aştepţi, ce te doare-un fel de risipire în ceilalţi şi de adunare în sine. Atunci cred că-i culmea deschiderii: ori am uitat lumina aprinsă, ori fereastra întredeschisă, sau de ce nu-uşa descuiată. Şi nu-i hoţie aceea de a lua ce e lăsat la discreţie, spre uzul comun şi plăcerea tuturor. Cine se poate plânge că este privit insistent, dacă tot a pornit gol de-acasă? Numai că străinii n-au ce căuta printre ale tale; dacă interesează pe cineva textura pielii tale, a gândurilor sau consistenţa sângelui pulsând în timp de tristeţe, e clar că au ieşit din străinătate şi au intrat printre vecini. În timpul ăsta, îmi pot lua vacanţă şi adun la venire informaţiile despre mine. Ce timp pierdut pe analize, pe introspecţii, pe anamneze de la paşopt, afli tot ce vrei de la ochii din jur! E garantat! Afli mai mult despre tine de la ceilalţi…

Undeva, în timp, când parcurgerea a adunat destule variante ale mele, am să merg în căutarea lor pentru a desăvârşi puzzle-ul ce mă îmbracă. O să-mi ia ceva timp toată această paradă cu propriile-mi mulaje în oglinda celorlalţi ochi, dispuşi ca întotdeauna să-mi verifice măsurile. Ştiu că mă decid greu, aşa că-mi iau şi răbdarea cu mine. Când e vorba de probat, durează. Şi mai e şi curiozitatea. Oare care dintre vechile realităţi mi se mai potriveşte?

Lumina ricoşează în ceilalţi frânturi de suflet deschis, de rufărie colorată, de amalgam de stări… pe când întunericul atrage priviri indiscrete spre gunoiul strâns în exces în punga ce aduce mai mult a sac, la praful ce zace pe rafturile bibliotecii, la lucrurile grămadă pe fotoliul bunicii!

Cât e întuneric, lumina ce-o primesc?

 

Anunțuri

4 răspunsuri

  1. Cred că am fi şocaţi să aflăm adevărata părere a celorlalţi despre noi. Noroc cu ochelarii negri pe care-i purtăm şi nu lasă gândurile să iasă.
    Rodica, eu cred că cel mai important este să fim atenţi la propria noastră opinie despre noi înşine.
    Iar in rest, referitor la alţii, să cernem totul prin sita toleranţei şi a bunăvointei.
    Cu toate acestea, ştiu despre ce vorbeşti, „m-am citit” şi eu în ochii altora.

  2. Eu n-as risca sa ma imbrac in parerile celorlalti, nici macar de imprumut. Fara sa ne dam acceptul, oricum ei ne imbraca asa cum le vine, dar e numai si numai problema mintilor lor. Un fel de spital de nebuni, e bine sa te tii deoparte, de ce sa le fii lor jucarie, intru combaterea plictisului?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: